Problemele emoționale au devenit principala cauză de dizabilitate în rândul tinerilor de astăzi. Tulburările de anxietate și cele depresive sunt cele mai des întâlnite probleme emoționale la copii și adolescenți. Pe lângă suferința personală, dar și impactul asupra familiei, stigmatizarea, discriminarea și excluderea sunt aspecte ce încă se mențin, în ciuda eforturilor de conștientizare și reducere a acestora. Respingerea celor ce suferă de o problemă emoțională conduce adesea spre izolare, menținută de scăderea stimei de sine, a încrederii sau a motivației. În cazul copiilor și adolescenților, familia devine principala sursă de susținere și ajutor și constituie liantul dintre pacient și specialist.

Din punct de vedere al intervențiilor promovate în contextul actual pentru ameliorarea tulburărilor emoționale (de internalizare) pentru copii și adolescenți, terapia cu cel mai mare grad de eficiență este cea de tip cognitiv-comportamentală. Aplicarea terapiei bazată pe dovezi (engl. evidence based) de tip cognitiv-comportamentală duce la îmbunătățiri atât în ceea ce privește sănătatea mentală per ansamblu, cât și funcționarea socială sau academică. Cu toate acestea, interesul de a stabili intervenții clinice eficiente pentru problemele emoționale ale tinerilor și ale adulților a umbrit de cele mai multe ori abordarea problemelor conceptuale, în particular studiul mecanismelor psihologice implicate în schimbare.

Cercetările actuale încearcă să introducă abordările transdiagnostice care să investigheze aspectele împărtășite ale diferitelor tulburări emoționale, cum ar fi anxietatea și depresia, ghidați în principal de comorbiditatea ridicată dintre cele două. Prin această abordare, stabilirea unor intervenții valide pentru ameliorarea problemelor emoționale este dublată de investigarea mecanismelor psihologice comune implicate în tabloul clinic. În plus, comorbiditatea are o influență negativă asupra efectelor tratamentelor actuale, care sunt enunțate pentru a ameliora simptome distincte ale fiecărei tulburări în parte. Astfel, tratarea unui pacient cu multiple afecțiuni devine un proces complex de combinare a diverselor intervenții, cu costuri financiare și de timp semnificative.

Utilizarea abordărilor transdiagnostice în elaborarea de planuri de intervenție pentru problemele emoționale ale copiilor constituie un real avantaj din punct de vedere al eficienței unei singure intervenții care poate reduce simptomele, atât ale tulburărilor anxioase, cât și ale celei afective, prin țintirea mecanismelor comune implicate în dezvoltarea problemelor.

Totuși, indiferent de tehnicile de intervenție folosite, o relație armonioasă între terapeut și pacient constituie întotdeauna o bază solidă pentru schimbare. Sprijinul și ascultarea activă fără a pune presiune asupra clientului, evaluarea nevoilor, dar și a preocupărilor sau îngrijorărilor sunt aspecte absolut necesare ce trebuie dezvoltate în cadrul terapiei tulburărilor emoționale, atât a copiilor cât și a adolescenților. De asemenea, cultivarea suportului social nu poate lipsi într-o perioadă de dezvoltare și într-un context clinic în care încrederea în cei din jur reprezintă un factor esențial pentru succesul unei bune colaborări.

În final, implicarea în programe de promovare a unor strategii de menținere a unei vieți emoționale sănătoase și a unor relații interpersonale (inclusiv familiale) armonioase constituie o bază solidă pentru prevenirea instalării și agravării simptomelor tulburărilor emoționale la copii și adolescenți.