© 2017 - emad.granturi.ubbcluj.ro
Probleme emoționale la copii și adolescenți
In zilele de astazi, problemele psihologice au devenit principala cauza de dizabilitate in randul tinerilor, iar consecintele netratarii acestora la timpul potrivit influenteaza semnificativ dezvoltarea armonioasa a copiilor si adolescentilor. Termenul de probleme emotionale constituie un concept "umbrela" ce face referire la o serie larga de aspecte asociate si defineste in principal o conditie psihologica caracterizata de o functionare anormala a gandurilor si emotiilor unei persoane.
Problemele mentale din copilarie si adolescenta sunt clasificate adesea in doua categorii principale: emotionale (cunoscute si ca probleme de internalizare) si comportamentale (sau probleme de externalizare). Cele mai frecvente probleme de internalizare la copii si adolescenti sunt tulburarile de anxietate si cele depresive, iar printre problemele de externalizare se numara tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate sau tulburarile de comportament distruptiv, de control al impulsurilor si de conduita. In comparatie cu problemele de externalizare caracterizate de comportamente (externe) maladaptative (distrugere, agresivitate etc.), cei ce au tulburari emotionale (de internalizare) mentin problemele "pentru ei". Indiferent de situatie, apare interferarea cu functionarea sociala, familiala sau scolara a tinerilor.
Atunci cand vorbim despre problemele emotionale, in centrul atentiei se mentine conceptul de afectivitate negativa, adica tendinta de a experentia mai frecvent emotii negative (cum ar fi tristete, anxietate, ingrijorare, furie, iritabilitate etc). Adesea, persoanele au o stima de sine scazuta, sentimente de lipsa de valoare, ceea ce conduce spre retragere sociala si izolare. Pot aparea schimbari in ceea ce priveste obiceiurile alimentare ceea ce duce la pierdere sau crestere in greutate, scaderea nivelului de energie, iar programul de somn poate fi neregulat, cu episoade mai lungi sau mai scurte de somn fata de nivelul obisnuit.
In perioada copilariei, anxietatea poate constitui un aspect normal si des intalnit datorita faptului ca cei mici au mai putine experiente decat adultii si pot considera frecvent multiple situatii ca fiind infricosatoare. Copiii sunt dependenti de persoanele de atasament in ceea ce priveste suportul emotional si pot fi afectati de problemele parintilor. Atunci cand anxietatea copilului interfereaza cu activitatile cotidiene si le afecteaza functionarea normala, cel mai probabil sunt intrunite criteriile pentru o tulburare emotionala. Spre exemplu, tulburarile anxioase difera de frica normala prin faptul ca se supraestimeaza pericolul situatiilor cu care se confrunta si de care se tem, evitandu-le adesea.
In adolescenta, tinerii trec printr-o perioada de tranzitie, guvernata de schimbari fizice si psihologice ce marcheaza trecerea spre varsta adulta. Cele mai multe schimbari din viata adolescentului sunt normale, iar suportul si intelegerea familiei sunt aspecte extrem de importante in aceasta perioada. Tranzitia la maturitate are un impact major si asupra functionarii emotionale a tinerilor. Deseori, adolescentii, in special fetele, se pot confrunta cu perioade deprimante, in care totul pare lipsit de speranta, au impresia ca sunt neintelesi, iar propria persoana este deprimata. In multe situatii, dispozitia depresiva poate fi inlocuita cu cea iritabila in cazul copiilor si adolescentilor.
Prin comparatie, in copilarie, apar mai frecvent simptome ale anxietatii, in timp ce in perioada adolescentei simptomele depresive sunt mai des intalnite. In cazul copiilor apare frecvent anxietatea de separare, ce poate lua forma unei frici pentru a merge la scoala/gradinita sau refuzul de a parasi casa.
De-a lungul timpului, cercetatorii din domeniu au elaborat diverse modele si teorii, fie biologice, fie psihologice, pentru a explica aspectele ce tin de cauzalitatea tulburarilor emotionale, insa datele sunt departe de a fi definitorii. Cauzele tulburarilor psihologice pot fi incluse in trei categorii principale: biologice (inclusiv genetice), psihologice si de mediu (familie, prieteni etc.), iar intre acestea exista o permanenta interactiune. Abuzul, neglijenta, stresul, lipsa suportului social, hartuirea, schimbari majore in viata tinerilor cum ar fi decesul unei persoane apropiate pot fi cateva exemple de factori de mediu implicati in instalarea tulburarilor emotionale.
Ca orice alta problema medicala, diagnosticul unei tulburari emotionale la copii si adolescenti trebuie pus intotdeauna de catre un specialist. Acesta va putea recomanda un program de tratament adecvat si personalizat pentru a evita persistenta sau agravarea problemelor. Cu cat interventia psihoterapeutica este administrata mai precoce, cu atat aceasta va fi mai eficienta!